25.8. Propozițiile relative (Relative
Clauses)
25.8.1.
Propozițiile
relative se împart în:
A) propoziții relative restrictive, limitând
înțelesul unui nume de regentă;
B) propoziții relative descriptive, care aduc
explicații suplimentare despre un element nominal de regentă;
C) propoziții apoziționale, cu funcția de
apoziție a unui nume din regentă.
25.8.2.
Propozițiile relative sunt introduse de pronumele relative
who, what, which
și that
(numai relativa restrictivă),
adjectivele relative which, what, whose
și adverbele relative
where, when, why.
25.8.3. Propoziția relativă restrictivă
este esențială pentru înțelesul
propoziției regente și nu se se desparte prin virgulă de aceasta.
Autobuzul care
merge la gară, oprește la colț.
Propoziția relativă restrictivă este introdusă
prin pronume relative: who, which, that
și prin adverbe relative:
where, when etc.
Pronumele relativ
that, care
introduce numai propoziții relative restrictive, poate fi folosit ca
subiect atât pentru persoane, cât și pentru obiecte (who este
însă preferat după substantivul people și pronumele those): Studenții care așteaptă afară
sunt turiști.
Which
este uneori folosit ca subiect pentru obiecte, dar that este mult
mai frecvent: Înghețata care are ciocolată în
ea costă mai mult. Înghețata care are ciocolată în
ea costă mai mult.
Adverbele relative
where și when
sunt deseori întrebuințate pentru introducerea
propozițiilor relative în loc de prepoziție + pronume relativ:.
Magazinul în care
cumpăr coloniale este vizavi. Magazinul unde cumpăr coloniale
este vizavi.
Pronumele relativ este de obicei omis când
substantivul pe care-l determină propoziția relativă poate fi complement
direct al predicatului din relativă:
Mi-a
plăcut filmul pe care l-am văzut ieri.
Dacă complementul este prepozițional, that
se omite, iar propoziția se așează la sfârșitul propoziției relative:
Sportul care îmi place este fotbalul.
25.8.4. Propoziția relativă descriptivă.
Propoziția relativă descriptivă nu este
esențială pentru înțelesul propoziției regente. Adăugând informații
suplimentare și putând fi omisă fără ca sensul să fie afectat, relativa
descriptivă se desparte prin virgulă de propoziția regentă:
Tocmai a telefonat colegul tău de bancă, al cărui nume nu mi-l amintesc
niciodată.
25.8.5. Folosirea timpurilor în propozițiile
relative
În propozițiile relative se poate folosi
orice timp, în funcție de intenția vorbitorului, independent de verbul
din principală:
I-am arătat rochia pe care o voi purta
mâine la serbarea școlară.
Televizorul nostru cel nou, pe care l-am
cumpărat acum două luni, este foarte bun.
25.8.6.
Propoziția relativă poate fi redusă la:
a) o apoziție, care poate fi un substantiv,
adjectiv sau participiu singur sau cu o complinire. (Subiectul
propoziției reduse este de obicei un pronume sau substantiv din
propoziția regentă):
Echipele care joacă la
olimpiadă poartă uniforme speciale.
b) la o construcție infinitivală activă cu
un sens pasiv:
Acesta nu este un lucru cu care să te
joci.
c) dacă subiectul contrucției infinitivale nu
este exprimat în propoziția regentă, sau este subînțeles, fiind general
sau nehotărât, el este prezent sub forma acuzativ în construcția
infinitivul cu for-to.Cel mai bun lucru pe care-l ai
de făcut este să-i urmezi sfatul.