23.3. Propoziția interogativă (The Interrogative Sentence)
Propoziția interogativă este folosită pentru a cere o informație de la
interlocutor.
Conținutul interogativ al propoziției este exprimat de regulă prin forma
interogativă a verbului.
23.3.1.
Interogativul verbelor
se formează:
a) prin inversiune subiect-predicat în cazul verbelor be și have
folosite ca verbe noționale, la Present sau Past Tense:
Has she a new uniform? Are o uniformă nouă?
b) prin inversiune subiect-verb auxiliar/modal în cazul verbelor modale
efective și al timpurilor verbale compuse:
CAN HE come at five? Poate veni la ora cinci?
c) prin inversiune subiect - verb auxiliar do / did la timpul Present
Simple, respectiv Past Simple al verbelor principale:
DID THEY understand me yesterday? M-au înțeles ei ieri?
La persona a III-a singular prezent, auxiliarul do adaugă -es:
be, have, la Present, Past Tense
Verb notional la aspectul continuu:
Present Continuous
Past Continuous
Present Perfect Continuous
Future Perfect Continuous
1)Verb notional la diateza pasivă
- Prezent:
- Past:
Present Perfect
Past Perfect
Future Perfect
Perfect Conditional
2) Verb notional la timpuri perfecte
Present Perfect:
Past Perfect
Future Perfect
Perfect Conditional
Verb notional la:
- Simple Present:
- Simple Past:
Verb notional + Verb modal
23.3.2. Se pot formula întrebări și despre situații negative, ceea ce rezultă în propoziții interogativ - negative. În acest loc inversiunea are loc între subiect - verb auxiliar / modal, iar negația not se așează după subiect:
Când se folosește forma contrasă -n’t, ea face corp comun cu auxiliarul:
Won’t Tom do it? Nu face Tom astfel?
23.3.3. În propozițiile interogative se folosesc în general
aceleași pronume adjective sau adverbe ca și în propozițiile negative.
Atenție !
1. Any și compușii lui pot fi folosiți și în propoziții afirmative cu sensul de oricine, orice, oriunde:
You can get it anywhere. Se găsește peste tot/oriunde.
2. Some și compușii lui se transformă în any și compușii
lui în propoziții condiționale pentru a reda sentimentul negativ al
vorbitorului:
If you see some children in the playground, come and tell me. Dacă vezi niște copii pe terenul de sport, vino și spune-mi.
Folosirea formelor afirmative în întrebări:
Indică
orietarea pozitivă a întrebării, vorbitorul așteptând un răspuns
afirmativ, o confirmare a întrebării sale: Prin propozițiile
interogative se pot formula mai multe feluri de întrebări: generale,
speciale, alternative și disjunctive.
23.3.4.
Întrebările generale se referă la predicat și așteaptă un răspuns scurt
afirmativ sau negativ, exprimat de regulă prin Yes / No + pronume + verb
auxiliar / modal:
Have you written to him? No, I haven’t. I-ai scris? Nu, nu i-am scris.
Intonația acestor întrebări este ascendentă:
iar ordinea cuvintelor este: auxiliarul/modal + subiect + verb noțional (+ complemente):
Will you be seeing them tomorrow? Îi întâlnești mâine?
Întrebările generale păstrează uneori forma propozițiilor enunțiative,
conținutul lor interogativ fiind indicat doar de semnul întrebării și
intonația ascendentă:
sau pentru exprimarea surprinderii:
Folosirea lui some, any, no și a compușilor lor în propozițiile afirmative, negative și interrogative:Propoziția afirmativă (Verb afirmativ + some sau compuși)
Propoziția negativă (Verb afirmativ + no + compuși)
Propoziția interogativă (Verb negativ + any + compuși)
Propoziția interogativă Verb interogativ + any + compuși
Alte exemple:
23.3.5. Întrebările speciale formulează întrebări despre o anumită parte de propoziție și așteaptă un răspuns definit referitor la aceasta:
When did they arrive? Last night. Când au sosit? Aseară.
Întrebările speciale sunt introduse, de pronume, adjective sau adverbe
interogative:
- Who pentru ființe:
Whose is the book? A cui este cartea?
- What pentru obiecte:
What subject do you like best? Ce obiect de studiu îți place cel mai mult?
- Which pentru a indica alegerea sau preferința dintre două sau
mai multe persoane sau obiecte:
Which of these books do you want? Pe care dintre aceste cărți o vrei?
- How pentru indicarea modului:
How did you get this? Cum ai obținut asta?
- How many pentru indicarea numărului:
How many quests did you have last night? Câți musafiri ai avut aseară?
- How much pentru indicarea cantității:
How much did it cost? Cât a costat?
- How old pentru indicarea vârstei:
How old are you? Câți ani ai?
- How far pentru indicarea distanței:
How far did he run? Cât de departe a alergat?
- Where pentru indicarea locului:
Where did you find this? Unde ai găsit aceasta?
- When / what time pentru indicarea momentului:
What time did you get up? La ce oră te-ai trezit?
- How long pentru indicarea duratei:
How long did you stay there? Cât (timp) ai stat acolo?
- Why pentru indicarea cauzei:
Why are you late? De ce ai întârziat?
Intonația întrebărilor speciale este descendentă:
| a) cuvânt interogativ (+compliniri) + be/have (Present/Past simple) + subiect (+complemente): |
WHAT has he in his hand? Ce are în mână?
WHERE were they last night? Unde au fost aseară?
| b) cuvânt interogativ (+compliniri) + auxiliar/modal + subiect _ verb noțional (+complemente): |
HOW MANY postcards have you written today? Câte vederi ai scris azi?
| c) cuvânt interogativ (+compliniri) + predicat (+complemente) când cuvântul interogativ este subiectul propoziției interogative. |
În această situație nu mai are loc inversiunea subiect - predicat sau subiect - auxiliar, iar la timpurile Present Simple și Past Simple nu se mai folosește auxiliarul do:
At whom are you looking? La cine te uiți?
În vorbire, prepoziția se așează la sfârșitul întrebării:
| a) Enunț pozitiv + formă interogativ - negativă contrasă: |
Father has lost his keys, hasn’t he? Tata și-a pierdut cheile, nu-i așa?
Întrebări speciale
Situație: Cuvântul interogativ = subiectul propoziției
Cuvântul interogativ = altă parte de propoziție decât subiectul
Cuvântul interogativ = pronume interogativ + prepoziție
| b) Enunț negativ + forma interogativă: |
They haven’t come yet, have they? N-au sosit încă, nu-i așa?
| c) Enunț pozitiv + forma interogativă: |
He comes here every day, does he? Cine vine pe-aici în fiecare zi?
Intonația întrebărilor disjunctive este:
- descendentă, dacă vorbitorul nu așteaptă un răspuns real, ci doar o
confirmare formală a enunțului său:
The weather is lovely today, isn’t it ? Yes, it is. Ce vreme frumoasă e azi, nu-i așa? Așa e.
- ascendentă dacă el solicită un răspuns, o confirmare sau negare reală
a celor spunse:
*printr-un răspuns afirmativ sau negativ: Yes it is / No, it isn’t.
Da, este/Nu, nu este.
Particularități ale întrebărilor disjunctive: Întrebarea disjunctivă
care conține forma I am se termină cu aren’t:
I am efficient, aren’t? Sunt eficient, nu-i așa?
Dacă subiectul din prima parte a întrebării disjunctive este un pronume
sau adjectiv nehotărât, pronumele din partea a doua este he, she, we
sau they după sens:
Everybody will be delighted, won’t they? Toți vor fi încântați, nu-i așa?
Observați! Întrebările disjunctive conținând verbe modale: