IMPORTANT!

Categoriile gramaticale ale verbului

Categoria gramaticală a timpului (Tense), categorie specifică verbelor, se referă la ordinea evenimentelor în timp, așa cum este percepută aceasta de vorbitor în momentul vorbirii

În limba engleză verbul are forme gramaticale determinate de categoriile specifice de timp, aspect, diateză și mod și de categoriile nespecifice de persoană și număr. În funcție de prezența sau absența categoriilor de timp, persoană și număr, formele verbale în limba engleză se împart în forme personale și nepersonale.
Formele personale ale verbului (Finite Forms of the Verb) sunt modurile indicativ și
subjonctiv. La aceste forme, verbul este marcat pentru a exprima categoriile de timp, mod, diateză, aspect, persoană și număr, iar din punct de vedere sintactic, ele pot forma singure predicatul și se acordă în număr și persoană cu subiectul.
Formele nepersonale ale verbului (Non-Finite Forms of the Verb) sunt infinitivul Gerund-ul (Gerunziul), participiul prezent și particupiul trecut. Aceste forme nu au categoriile de timp, persona și număr și nu pot forma singure predicatul propoziției.
1.4. Timpul (Tense)
Categoria gramaticală a timpului (Tense), categorie specifică verbelor, se referă la ordinea evenimentelor în timp, așa cum este percepută aceasta de vorbitor în momentul vorbirii.
Momentul în care are loc actul de vorbire este momentul prezent (now). Față de acest moment care constituie axa de referință a prezentului, unele evenimente sunt:
a) anterioare, când ele au loc înainte de momentul vorbirii (evenimentele sunt amintite de vorbitor): Present Perfect;
b) posterioare față de momentul vorbirii (evenimentele fiind anticipate de vorbitor, deoarece vor avea loc după momentul vorbirii): Future;
c) simultane cu momentul vorbirii (având loc în același timp) Present.
Considerând momentul vorbirii punctul prezent, vorbitorul își poate aminti un eveniment care a avut loc la un moment anterior momentului vorbirii (then). În raport cu acest moment amintit then, care dă naștere axei de referință a trecutului, alte evenimente pot fi:
a) anterioare momentului trecut then: Past Perfect;
b) simultane cu then: Past Tense;
c) posterioare: Future in the Past.
De asemenea, in momentul vorbirii (now), vorbitorul poate anticipa anumite evenimente (posterioare momentului vorbirii). În raport cu un anume eveniment posterior momentului prezent (axa de referință a viitorului), alte evenimente pot fi:
a) anterioare: Future Perfect;
b) simultane: Future;
c) posterioare: engleza nu are marcă formală pentru aceste evenimente.
În analiza timpului, trebuie astfel luate în considerație trei elemente:
a) momentul vorbirii;
b) momentul (săvârșirii) acțiunii;
c) axa sau momentul de referință.
a) Momentul vorbirii este momentul în care enunțul este pronunțat de vorbitor: now.
b) Momentul acțiunii este momentul în care a avut loc acțiunea sau starea: now, then, tomorrow, etc.
c) Momentul de referință reprezintă axa pe care se plasează vorbitorul în perceperea
evenimentului: axa prezentului, axa trecutului, axa viitorului.
În funcție de cele trei elemente - momentul vorbirii, momentul acțiunii și momentul de referință -
limba engleză cunoaște următorul sistem de timpuri:
- pe axa prezentului: Present, Present Perfect, Future;
- pe axa trecutului: Past tense, Past Perfect, Future in the Past;
- pe axa viitorului: Future, Future Perfect