VERBUL (The Verb)
1.1. Definiție
Verbul este partea de vorbire care:
a) exprimă acțiuni, procese sau stări;
b) are categorii gramaticale de persoană și număr comune cu alte părți de vorbire și categoriile specifice de timp, mod, aspect și diateză;
1.2. Clasificare
Verbele pot fi clasificate din punct de vedere al structurii morfologice sau din punct de vedere al sensului lexical și al funcției.
1.2.1. Din punct de vedere al structurii morfologice, verbele pot fi clasificate în:
a) verbe simple:
b) verbe compuse:
c) verbe cu particulă adverbială:
d) verbe cu prepoziție obligatorie:
e) locuțiuni verbale:
1.2.2. Sensul lexical al verbelor.
Verbele în limba engleză se împart în:
a) verbe cu sens lexical plin, numite de obicei verbe noționale;
b) verbe cu sens lexical redus, care sunt folosite mai mult cu funcții gramaticale. În clasa verbelor cu sens lexical redus intră verbele copulative, verbele auxiliare și verbele modale.
1.2.3. Funcția sintactică a verbelor. Pe plan sintactic verbele cu sens lexical plin sunt predicative, adică pot forma singure predicatul unei propoziții, pe când verbele cu sens lexical redus sunt nepredicative, au nevoie de o complinire (verb noȚional, nume predicativ) pentru a deveni predicate:
În schimb ele marchează anumite categorii gramaticale.
* was are funcția de marcă a diatezei pasive, timpul Paste Tense, persoana a III-a singular pentru verbul see.
1.2.4. Verbele cu sens lexical redus se împart în:
a) verbe copulative (be, și, conform gramaticii tradiționale:
b) verbe auxiliare
care îndeplinesc funcția de marcă a categoriilor gramaticale de diateză, mod, timp, aspect, persoană, număr, a formei interogative și negative la verbele pe care le însoțesc:
c) verbe semiauxiliare sau modale
care arată atitudinea vorbitorului față de enunț:
- posibilitate: