Poziția
diferitelor elemente sintactice în cadrul propoziției
Poziția diferitelor elemente sintactice în cadrul propoziției în limba
engleză poate fi prezentată schematic astfel:
|
Poziție |
0 |
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
|
Partea de propoziție |
(Complement
circumstanțial de timp/ Altă parte de vorbire pentru
subliniere |
Subiect |
(+ Predicat sau atribute) |
Complement direct |
Complement indirect/
Complement
prepozițional/Element predicat |
Complement circumstanțial de mod |
Complement circumstanțial de loc |
(Complement circumstanțial de
timp) |
|
Exemplu |
(After dinner)
|
she |
said |
good night |
to
them |
quickly |
in the
hall |
(after dinner) |
22.1. Reguli
privitoare la ordinea cuvintelor în propoziție
1)
Subiectul (+ atributele sale) ocupă locul 1 în propozițiile enunțiative,
precedând predicatul:
The man has
left. (Omul a plecat.)
2)
Subiectul sau alt element nominal din propoziție (alt nume) poate fi
precedat sau urmat de unul sau de
mai multe atribute.
3) Subiectul este precedat de atribute exprimate prin părți
de vorbire folosite adjectival:
a) un adjectiv propriu-zis, un substabtiv, un demonstrativ, un numeral,
un participiu etc.:
b)
printr-un substantiv în cazul genitiv:
În
cadrul unui atribut care precede subiectul sau altă parte nominală de
propoziție, se pot crea
următoarele situații, dacă atributul este exprimat prin două sau mai
multe adjective:
a) Două adjective de același fel se așează în ordinea adjectiv mai scurt
- adjectiv mai lung:
b)
Două adjective sunt adesea legate prin and pentru subliniere:
c)
Două adjective diferite ca sens lexical se așează înaintea
substantivului în ordinea general/subiectiv -
specific/obiectiv:
d)
Se așează imediat înaintea substantivului adjectivele indicând:
culoarea:
stilul:
naționalitatea:
materialul:
f)
Ordinea atributelor exprimate prin părți de vorbire diferite este:
predeterminant: all, half, both
determinant; the, this, my
+ postdeterminant: ordinal: the
first, the second + cardinal/cuantificator: two,
several + adjectiv + substantiv:
Poziția determinanților în cadrul grupului nominal:
4) Subiectul (sau alt element nominal din propoziție) este urmat de
atribute exprimate:
a) prin adjectivele: present, proper, extant:
e) prin construcții prepoziționale (substantiv + prepoziție) :
f) prin construcții infinitivale:
5) Unele atribute pot apărea fie înainte, fie după substantiv:
a) apoziția dezvoltată:
b) Atributele exprimate prin adjective derivate din verbe sau legate de
acestea, ca de exemplu adjectivele
exprimate prin participii sau adjectivele terminate în -able, -ible
precede numele când se accentuează
caracterul lor adjectival (exprimarea unei calități) și urmează numele
când se accentuează caracterul lor
verbal:
Caracterul adjectival:Caracter verbal:Caracterul adjectival:Caracter verbal:
c) Dacă un substantiv este însoțit de mai multe adjective, unele
dintre ele îl preced, iar altele îl urmează,
pentru realizarea ritmului propoziției:
6) Pe locul 0 în propoziție, înaintea subiectului (+ atributele sale) se
pot afla:
a) complementul circumstanțial de timp care exprimă o perioadă definită
de timp:
Poziția inițială a circumstanțialului de timp este mai rar folosită
decât poziția finală, de obicei în
propoziții lungi, cu multe complemente:
sau când se face referire la ceva menționat anterior:
b) și alte părți de propoziție pot ocupa poziția 0, pentru subliniere:
7) În anumite situații subiectul ocupă locul 2 în propoziție, prin
inversiune totală cu predicatul (exprimat
prin verbul be sau have la Present sau Past Tense:
sau prin inversiune parțială cu verbul auxiliar sau modal care intră în
alcătuirea predicatului:
Subiectul ocupă locul 2 în propoziție:
a) în propoziții interogative:
b) când subiectul logic este precedat de un subiect introductiv (it sau
there):
c) când o parte de propoziție, în special complementul circumstanțial
exprimat prin adverbe negative sau
restrictive singure:
-
scarcely, hardly, seldom, rarely, little, even less, nor, neither, at no time, never, etc.,
sau precedate de ONLY:
este așezată pe locul 0 pentru subliniere:
8) Predicatul ocupă de obicei locul 2 în propoziție, după subiect:
Predicatul sau o parte a predicatului poate ocupa locul 1 în propoziție,
prin inversiune totală sau parțială
cu subiectul, în situațiile enumerate la punctul 7.
9) Predicatul poate fi precedat de anumite complemente circumstanțiale (never,
often, hardly) și este
urmat dacă este tranzitiv, de compldementul direct, iar dacă este
intranzitiv, de complemente
circumstanțiale. în ordinea: mod, loc, timp:
10) Predicatul este de obicei precedat de complemente circumstanțiale
exprimate prin:
- adverbe de frecvență nedefinită:
- adverbe restrictive:
Aceste adverbe preced predicatul exprimat printr-o formă verbală simplă:
sau
verbul noțional care intră în alcătuirea predicatului împreună cu un
verb auxiliar sau modal:
Verbul be este urmat de aceste adverbe la formele simple (Present,
Past): He is OFTEN ill. și precedat
de ele la formele compuse:
Pentru subliniere, aceste adverbe pot fi așezate la începutul sau
sfârșitul propoziției, cu sau fără
inversiune între subiect și predicat:
11) Verbul tranzitiv este urmat de grupul complementelor (direct,
indirect, prepozițional), în modul
următor:
a) Un singur complement direct se așează imediat după verb:
Put on your gloves.
2) între verb și particula adverbială: poziție obligatorie dacă
complementul direct este exprimat printr-un
pronume:
Put it on,
sau variantă la 1) dacă complementul direct este exprimat printr-un
substantiv:
b) Două complemente directe se așează după verb în ordinea: complement
direct al persoanei,
complement direct al obiectului:
c) Un complement direct și unul indirect se așează în ordinea:
1) complement direct + indirect, această ordine fiind uneori folosită
pentru sublinierea complementului
indirect:
Atenție !
Această ordine este recomandată:
- când ambele complemente sunt exprimate prin pronume:
- după verbe urmate obligatoriu de prepoziția to:
- când complementul indirect este mai lung decât cel direct:
2) O altă posibilitate este: verb tranzitiv + complement indirect fără
to sau for + complement direct, care
este ordinea normală, neutră:
d) Un complement direct și unul prepozițional se așează în ordine:
e) Complementul direct este de asemenea urmat de elementul predicativ
suplimentar:
12. Un verb intranzitiv este urmat de complemente circumstanțiale în
ordinea: mod, loc, timp:
13) Complemente circumstanțiale de mod sunt așezat imediat după verbul
intranzitiv sau după verbul tranzitiv și complementele sale:
Excepții:
a) Circumstanțialul de loc se poate uneori așeaza înaintea celui de mod,
după un verb intranzitiv
exprându-și calea, pentru a-i completa sensul:
b) Circumstantialul de loc se poate așeza înaintea complementului
direct, după un verb tranzitiv, când
complementul direct este urmat de o constrcuție prepozițională sau o
propoziție subordonată:
c) Complementul circumstanțial de loc se poate așeza la începutul
propoziției fie pentru subliniere, fie
pentru echilibrul propoziției. Această așezare produce inversiune între
subiect și predicat, dacă subiectul
este exprimat printr-un substantiv:
Ordinea subiect predicat rămâne neschimbată dacă subiectul este exprimat
printr-un pronume:
Două sau mai multe complemente circumstanțiale de loc se așează de la
cel mai specific la cel mai general:
Dacă în propoziție apar două adverbe: unul de loc și altul de direcție
adverbul de loc se așează după cel
de direcție:
The horse jumped over the fence (direcție) in the garden (loc)
sau la începutul propoziției:15) Complementele circumstanțiale de timp care ocupă poziția finală
în propoziție sunt cele care indică:
- momentul acțiunii:
- durata acestuia:
- frecvența definită:
Excepții:
a) un complement circumstanțial de timp scurt se așează uneori înaintea
predicatului sau a verbului
noțional din structura sa:
b) un complement circumstanțial de timp se poate așeza înaintea unui
circumstanțial de loc, dacă este
mai scurt decât acesta:
Sau dacă exprimă durata:
Mai multe complemente circumstanțiale de timp exprimând momentul
acțiunii se așează de la momentul
mai precis de determinat la cel mai general:
Mai multe complemente circumstanțiale de timp diferite se așează în
ordinea: durată - frecvență - moment: